sport media si lifestyle!!!

În Banat, întâlnirea cu Dinamo e mereu mai mult decât un meci. O trezire a orgoliilor, aducând odată cu ea de fiecare dată dorinţa enormă a unei victorii.

Timişorenii au început tare. S-au năpustit spre careul câinilor. Dar în loc să dea lovitura la poarta lui Lobont, s-au muşcat singuri. Brezinsky şi-a învins propriul portar, pe Pantilimon, la o lovitură liberă în minutul 12. Puteau însă să egaleze peste doar 4 minute, când Bucur a reluat puţin pe lângă poartă la o centrare a lui Magera. Iar şutul lui Karamian aproape că a ras bara (‘25). La rândul său, Miranda putea să dea golul doi al dinamoviştilor, doar reflexul de excepţie a lui Pantilimon oprindu-l (‘30).

Finalul reprizei aduce un joc pe contre. Timişoara caută golul, dar nu-l găseşte, în timp ce, de cealaltă parte, Dinamo trăieste prin jocul energic al lui Torje, intrând la cabine în avantaj.

Partea secundă a început cu un joc ceva mai liniştit. Cu multe schimburi de mingi la mijlocul terenului. Până ce, la unul, balonul a zburat peste apărarea gazdelor. Dănciulescu l-a agăţat şi a trimis în plasă pentru 0-2 (‘51). Scor la care Uhrin, cum nu mai avea ce să piardă, şi-a trimis pe frontul de luptă ultimele două arme ale speranţei: Parks şi Goga. Totuşi, aproape să reducă din handicap a fost Bucur, acesta trimiţând puţin pe lângă din interiorul careului (‘60). O mutare mai inspirată s-a dovedit a fi cea a lui Rednic. Intrat în locul lui Miranda, Andrei Cristea ( cu ajutorul lui Cisovsky) a mai înscris o dată pentru Dinamo (‘69).

Pe final, Ropotan şi Boştină şi-au atras eliminarea prin gesturi stupide. Dar asta nu a mai contat. Dinamo, rămasă chiar şi în 9 oameni, şi-a păstrat avantajul zdrobitor de pe tabelă, reuşind o victorie categorică. Ambiţionată poate de declaraţiile timişorenilor de dinaintea meciului, echipa din Ştefan cel Mare a vrut sa arate ca-si merita prima poziţie.

cronică scrisă de Marian Mănescu

sursa: ProSport